Povesteam într-un alt text despre controlorul meu cel de toate zilele, cel pe care îl întâlnesc ori de câte ori prind control în bus, cel care m-a amendat, care deja mă știe și care mereu face pe grozavul de câte ori ne întâlnim.
Bun. Săptămâna trecută, surpriză dar nu prea, ne reîntâlnim și îmi șoptește suav „biletul sau abonamentul”. Trebuie menționat că eu eram în drum spre sediul CTP pentru a-mi schimba legitimația de călătorie, eu având din aia specială, pentru presă. Dat fiind faptul că legitimația era expirată, ca un cetățean onest ce încerc să fiu, plătesc cu telefonul un bilet. Se face ecranul verde, bipăie, toate bune și frumoase, mă așez.
Când îmi adresează atât de duios acea întrebare care îmi dă fiori pe șira spinării, îi spun că am plătit cu telefonul și îl întreb cum demonstrez. Îmi explică să intru în aplicație, îmi arată să apăs pe cea mai recentă tranzacție, mă prinde frumos de mână și trage telefonul mai aproape, să vadă mai bine și mă ceartă că nu am plătit bilet.
Îi arăt legitimația expirată de presă, îi spun că sunt în drum spre sediu să o schimb, îi zic că îi dau ăia 2,5 lei cash dacă nu a vrut aparatul să îmi tragă banii de pe card.
Controlorul meu cel de toate zilele scoate tacticos telefonul și îmi spune: „Nu știu ce să zic, va trebui să îl sun pe șefu’, să văd dacă puteți călători cu legitimația aia expirată”.
Și-atunci m-am enervat puțintel, deși mi-am propus să nu o mai fac anul acesta și îi spun: „Șef, care șef? Cel mare, hai că-l sun eu, să nu-ți consumi minutele”. Am dat-o și eu în aroganțe, că deja suntem prieteni, ce mai? De atâția ani în care el mă-ntreabă „biletul sau abonamentul” și eu nu zic nimic și îi arăt legitimația.
A dat dintr-o mână și a coborât la prima, împreună cu colegul său, lăsându-mă pe mine tot pe scaun, strigând după el:
„Cobor cu tine? Îmi dai amendă? Că n-am înțeles”.
Bianca Tămaș
