Home » Controlorul meu cel de toate zilele

Controlorul meu cel de toate zilele

Scris de: lifestyledecluj

Când eram în primul an de facultate, într-o seară, am ieșit cu prietena mea cea mai bună în Janis. Nu mi-am dus tot portmoneul cu mine, ci am luat esențialele (buletin, abonament de bus, 5 lei pentru intrare) într-o geantă și am pornit spre distracție. 

A doua zi de dimineață, evident, m-am trezit târziu și m-am grăbit să ajung la facultate. M-am urcat în 24B și am pornit. Chiar înainte de stația la care trebuia să cobor, hop, control. Eu, fată conștiincioasă, care nu merge nicăieri fără acte la ea, încep să îmi caut prin portmoneu abonamentul. Autobuzul fiind aglomerat, controlorul nu a apucat să mă verifice și pe mine, așa că eu am coborât. La câțiva metri de stație, era o trecere de pietoni cu semafor. Cum așteptam eu culoarea verde a semaforului, simt o bătaie pe umăr. Mă întorc, iar în spatele meu se afla nimeni altul decât… controlorul, înalt, slab, purtând ochelari cu lentile groase. Și are loc următorul dialog halucinant:

-Biletul sau abonamentul.

-Dar nu mai sunt în autobuz. Am nevoie de bilet ca să stau la semafor? Pe trotuar?

-Domnișoară, haideți să nu ne complicăm inutil existența, că putem merge să ne uităm pe camere și să demonstrez că erați în mijlocul de transport în comun.

Ce să mai fac? Eram tânără, naivă, speriată de o amendă de 35 de lei, așa că încep din nou să îmi caut abonamentul. Îi dau omului să îmi țină toate tâmpeniile pe care le aveam eu în portmoneu și, ce să vezi? Abonamentul nicăieri. Atunci, cu oroare, îmi amintesc. Abonamentul rămăsese în geanta cu care fusesem seara în oraș și, în graba mea, uitasem să îl iau. Îi explic situația controlorului, el nu este impresionat de drama mea. Încep să plâng, îi spun că sunt studentă, că sunt amărâtă, că n-am bani de amendă. Totuși, îmi dă amendă și îmi zice, senin:

-Dacă aveți abonament, vă prezentați cu el la sediu și vi se anulează amenda. 

Nu intru în detalii despre procesul îngrozitor de anulare a amenzii, vreau doar să spun că de la acea întâmplare, care a avut loc în urmă cu aproape zece ani, în 98% dintre cazurile în care am prins control în autobuz, era el. Mereu cu ochelarii lui și cu zâmbetul lui enervant. Nu am cuvinte cum îmi pulsează tâmplele ori de câte ori îl văd. Oricum, de atâta vreme, am impresia că deja și el mă cunoaște, dar nu pot fi sigură. Cert este că în urmă cu două săptămâni, prind control. Tot el. Îmi scot legitimația de călătorie destinată presei și aștept. Simt că omul mă bate de trei ori pe cot și își continuă drumul. Eu îi bag legitimația în față, să o vadă. El, senin ca de obicei, îmi spune:

-Dar ți-am zis că am verificat-o și totul e în regulă. 

Mamă, și atunci m-am enervat. Mi-a crescut tensiunea, a început să îmi pulsese vena pe frunte și, cu toate că în general sunt o persoană chill, am început să îl cert.  

-Când mi-ai spus? Dacă m-ai atins de trei ori pe cot asta se traduce în „Ți-am verificat legitimația de transport, totul e în regulă?”. 

Evident, a râs, mai ales că și atunci când mă enervez încerc să fiu cât pot de politicoasă, dar eu m-am simțit puțin răzbunată pentru amenda din 2013.

Bianca Tămaș

0 Comentariu
0

Related Articles

Lasă un comentariu

Acest site foloseste cookies . Vrem să ne asigurăm că esti ok cu politica noastră, dar poti opta sa nu fii. Sunt de acord Citeste mai multe

Privacy & Cookies Policy