După cum spuneam și în textul de Moș Nicolae, eu am fost crescută să simt cu adevărat spiritul sărbătorilor.
Aveam opt ani când, așteptându-l pe Moș Crăciun cu sufletul la gură, băiatul unor prieteni de familie, mi-a zis nonșalant: „Tu nu știi că Moș Crăciun nu există?”. „Ba cum să nu existe?” i-am răspuns, revoltată. „Fii serioasă. Mămica ta și tăticul tău pun cadourile sub brad. Cum poți să crezi încă?”.
Evident, am început să plâng și am fugit repede la mama: „Mami, uite ce a zis Bogdan, că Moșu’ nu există”.
Atunci, mama m-a luat în brațe și mi-a spus: „La noi în casă mereu va veni Moșul, mereu vor fi cadouri sub brad”. Și a venit în fiecare an. Uneori a fost mai sărac, uneori a fost mai bogat.
E una dintre poveștile mele preferate, că mi-e drag când mă gândesc că mama, poate nici nu și-a dat seama, dar mi-a insuflat ideea că magia există și va continua să existe atâta timp cât credem noi în ea.
Dar, totuși, tind să cred că poate, luăm puțin prea în serios acest spirit al Crăciunului. De ce? Ei bine. Noi suntem cinci în casă: eu, mama, tata, fratele meu și bunica. Fiecare cumpără cadouri pentru ceilalți și apoi mi le dau mie să le împachetez (că eu am răbdare, de priceput nu mă pricep neapărat). Țin să menționez că toți mi le dau pe ascuns, să nu vadă ceilalți ce primesc. Eu știu în fiecare an ce primesc.
Eu stau câteva ore și mă chinui să le împachetez, pomenesc diverși sfinți în timp ce pe fundal cântă colinde Veta Biriș, iar apoi urmează pasul doi, așezarea cadourilor sub brad. Aici e puțin mai complicat, fiindcă bradul nostru e pe terasă. Accesul pe terasă se face prin bucătărie (unde mama în Ajun gătește) și ca să ajungi acolo trebuie să treci prin sufragerie (unde de obicei se află tata). Așadar trebuie improvizat. Îl chem pe frate-meu, care sare pe geamul de la baie pe terasă, eu îi înmânez cadourile și el șe așază sub brad.
Apoi, după ceva vreme, când unul dintre noi merge pe terasă cu ceva treabă, se preface surprins că vede cadourile și începe să strige: A venit Moșu’, a venit Moșu’, iar noi, ceilalți, alergăm într-un suflet să vedem cadourile sub brad. Aducem cadourile în casă și le desfacem. Și pe cuvântul meu că eu sunt mereu cea mai surprinsă.
Bine, am vorbit tâmpenii la început. Îmi place că luăm atât de în serios spiritul Crăciunului, că noi credem în Moș Crăciun, că mereu găsim cadouri sub brad și avem în fiecare Ajun acest mic ritual.
Sper ca și în casele și sufletele voastre să fie mereu prezentă magia Crăciunului.
Sărbători fericite!
Bianca Tămaș
