Home » Cum îmi pierd eu timpul…

Cum îmi pierd eu timpul…

Scris de: lifestyledecluj

De-a lungul vieții pierdem mult timp pe tot felul de nimicuri, iar asta e dovedid științific.

Spre exemplu, pierdem 4,5 ore pe săptămână căutând telecomanda televizorului. Asta înseamnă 371 de ore în decursul vieții. Dacă facem un calcul simplu, pierdem peste 15 zile din viață căutând telecomanda. În aceste cazuri mă bucur că televizorul meu are mai mult rolul de a fi suport pentru praf decât orice altceva.

Bun, mergem mai departe.  Oamenii își pierd aproximativ 3 zile pe an așteptând la coadă (la magazin, la bancă, la farmacie – you name it). Asta înseamnă 6 LUNI!! pe care le pierdem… așteptând. Din fericire, eu plătesc facturile online, scanez produsele la casele alea unde plătești singur și cred că am puțin mai mult timp pe care să îl pierd pe alte nimicuri. 

Ah da, pierdem cam 43 de zile așteptând la telefon să vorbim cu cineva de la serviciu clienți – nici asta nu prea fac, așa că sunt în regulă.

În ce circumstanță pierd eu însă foarte mult timp? Și, din păcate, despre asta nu am găsit studii. Se pare că nu sunt prea multe persoane în situația mea. Cel mai mult timp îl pierd căutând mașina în parcarea de la Vivo!. Merg de acasă la cumpărături, că stau aproape. Las mașina. Verific unde am lăsat-o fiindcă, evident, rândurile sunt numerotate. 

Mă duc, ca o prințesă ce sunt, la cumpărături. Și mie îmi place să fac cumpărături! Mă plimb printre rafturi, caut oferte, mă uit la data de expirare a produselor, îmi fac calcule. În orice caz, nu mă grăbesc. Într-un final, când termin, cu două plase pline, mă îndrept liniștită spre mașină. Și, ce să vezi? AM UITAT unde am parcat mașina. Și caut-o. Și învârte-te. Și du-te unde o lași de obicei fiindcă ai uitat că ai lăsat-o în altă parte din cauza aglomerației. Plângi puțin. Înjură. Și când simți că ești la capătul puterilor, o vezi, e acolo, la cinci metri de tine, ca o zână, așteptând să te ducă acasă. 

Și asta se întâmplă cam de fiecare dată când merg la cumpărături. Și nu, nu mă gândesc niciodată să iau căruciorul cu mine, căci, din ceva motiv necunoscut mie, mereu mă ia prin surprindere această situație.

Bianca Tămaș

1 Comentariu
1

Related Articles

1 Comentariu

Sonia octombrie 11, 2021 - 7:35 pm

Ce sa vezi. Cred ca suntem surori or something. :))

Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site foloseste cookies . Vrem să ne asigurăm că esti ok cu politica noastră, dar poti opta sa nu fii. Sunt de acord Citeste mai multe

Privacy & Cookies Policy