M-a întrebat o prietenă acum ceva vreme dacă m-am strecurat vreodată afară ca să mă întâlnesc cu vreun băiat și i-am răspuns că nu, iar ei i-a părut rău de mine că nu am avut parte de o astfel de experiență și mi-a povestit cum ieșea ea când era în liceu, pe geam, cu o verișoară, după ce stingeau bunicii lumina.
Ideea este în felul următor. Camera mea de acasă se află la etaj, așa că să sar pe geam nu era o idee bună. De asemenea, în camera este parchet din acela vechi care scârțâie de trezește și morții. Am încercat de vreo două ori să mă strecor, dar pe când ieșeam din cameră, mama mă aștepta în hol cu întrebarea: „Unde mergi la ora asta?”. Și era musai să îi spun. Dar mă lăsa de fiecare dată, cu condiția ca băiatul să mă conducă acasă.
A fost nevoie să mă apropii de 30 de ani ca să simt și eu ce înseamnă să te strecori afară din casă. Ai mei au plecat de în concediu, iar eu, ca o fiică și nepoată responsabilă ce sunt, m-am oferit să stau cu bunica, dat fiind faptul că eu pot lucra de oriunde. Bunica e bătrână tare și nu o lăsăm singură prea mult timp. Am mai ieșit seara în oraș și de fiecare dată s-a plâns că ei nu îi place să stea singură. Ba mai mult, prin a cincea zi de conviețuit doar noi două, am avut treabă în oraș pe la amiază. Și atunci mi-a zis că îi e urât, să nu mai plec, să nu o mai las singură în casă.
Seara, evident, aveam planuri să ies în oraș, dar nu am mai vrut să o necăjesc, așa că am venit cu un plan. Ea stând la parter și eu la etaj, i-am zis că mă pun să dorm, că sunt obosită. Am stins becurile, am ieșit tiptil din casă, m-am aplecat ca să nu mă vadă când am trecut pe lângă geamul ei și am ajuns la poartă. Ei bine, aici a fost partea puțin mai complicată: poarta încuiată, când o descui, face zgomot. Așadar, am așteptat să treacă o mașină prin fața casei ca să învârt de cheie. Era încuiată de două ori, am așteptat altă mașină. Apoi, a trebuit să treacă încă una ca să deschid poarta și încă una ca să o închid înapoi. Vreo 10 minute mai târziu, mă aflam la mine în mașina și, desigur, a trebuit să mai aștept să circule câteva autoturisme ca să pot să pornesc motorul și să plec.
Evident, din ceva motiv neștiut de mine, când m-am întors acasă, bunica era trează, luminile aprinse și a trebuit să repet tot procesul, însă de data aceasta în sens invers.
A doua zi, buni a mea m-a certat că de ce am fost în oraș și am lăsat-o singură „toată noaptea”.
Bianca Tămaș
