Cătălina Bucur este jurnalist, content writer, blogger de parenting și mamă cu un chef nebun de joacă. În prezent locuiește în București și scrie despre jocuri și activități pentru copii și despre maternitatea autentică pe blogul său sunnysideup.ro, care a strâns în jur o comunitate empatică de părinți implicați, ce înțeleg cât de importantă este joaca în dezvoltarea armonioasă a celor mici și respectul, timpul și grija pe care le acordăm acestora. ”Bebe, hai la joacă!”, prima ei carte publicată de Curtea Veche Publishing, oferă zeci de idei pentru activități simple și istețe, menite să ”spargă” stângăcia de care se lovesc uneori adulții când își dau seama că nu știu cum să se joace alături de copii – o stângăcie firească, de altfel.
Cătălina și-a creat o comunitate care o susține și care e în continuă creștere pentru că informațiile livrate sunt creative, utile și mai ales, foarte empatice. Dacă ești mămică și nu o urmărești încă pe Cătălină, apasă follow cu încredere și o să ai bucuria unei comunități total opuse celor pe care sigur le-ai găsit deja pe facebook. Deși foarte prinsă cu viața de antreprenor, mamă și autoare, iată că am reușit să povestim cu ea înainte de sărbători despre comunitatea ei, strategia ei de marketing și dezvoltare și cartea „Bebe, hai la joacă!”.
De unde numele brandului tău și cum ai pornit în această călătorie online?
„Am reînceput să scriu pe blog după o pauză de niște ani buni, în luna martie a anului trecut. Băiețelul meu Mircea făcuse un an, nu mai era bebeluș, greul lăuziei și al postpartum-ului trecuse, eu începusem să devin din ce în ce mai stăpână pe mine și să mă liniștesc, să mă relaxez în ipostaza de mamă. A fost momentul în care, văzând lucrurile cu mai multă claritate, mi-am dat seama că în perioada aceasta atât de marcată de Social Media, când suntem parcă mai apropiați ca oricând și avem acces la atâta informație la un click distanță, când avem grupuri de suport pe Facebook pentru orice, de la suport pentru iubitorii de ferigi până la suport pentru crescătorii de languste, ei bine mi-am dat seama că în această perioadă, un număr uriaș de mame se simt singure, greșite, lipsite de sprijinul și înțelegerea celor din jur. Un număr copleșitor de mame intră în maternitate cu așteptări setate complet nerealist, crezând că primele luni alături de bebeluș vor fi desprinse dintr-o fotografie cu filtre calde de pe Instagram, unde mama îmbrăcată în haine albe și perfecte își alăptează pruncul, complet effortless, în timp ce pe masă o așteaptă o cană elegantă, cu o cafea delicioasă, aburindă, și o farfurie cu un fursec home-made din făină integrala. Și din cauza asta, un număr uriaș de mame își pierd echilibrul și liniștea, se învinovățesc, își reproșează tot (de la praful din casă la faptul că nu toate hainele bebelușului lor sunt bio și din lână organică) și simt că doar ele sunt incapabile să gestioneze maternitatea așa cum cred că ar trebui, fiindcă așa (cred că) văd la altele. Pentru că, în viața reală, o mamă ajunge să bea cafeaua aia rece (sau reîncălzită de vreo 5 ori), și nu prea mai are nimeni timp de fursecuri din făină integrală home-made în primele săptămâni cu un nou-născut în casă.
Numele proiectului a venit din ceea ce englezii numesc ”serendipity” – o potrivire faină, o coincidență simpatică și aproape de necrezut. Ideea de ”Sunny Side Up” a pornit de la pozitivismul cu care am ales să privesc viața, de la optimismul pe care conștient îl adaug în abordarea mea (după ani întregi de depresie și multe traume aduse cu mine din copilărie, vindecate mai mult sau mai puțin în terapie). Mult timp mai târziu, am aflat că bebelușii născuți ca Mircea (băiețelul meu s-a născut prin cezariană pentru că avea prezentație frontală și nu putea fi întors) se numesc, în engleză, ”Sunny Side Up babies”, pentru că au pornit în viață privind în sus, înspre soare – mi s-a părut o potrivire minunată.„
Creșterea ta organică frumoasă are multă muncă în spate. Care e strategia ta? Ai avut un plan de marketing în spate sau te-ai adapatat permanent la schimbările care apăreau?
„Inițial nu am avut niciun plan de marketing în spate, pentru că singura mea dorință era să construiesc un spațiu sigur și autentic pentru mamele care, la fel ca mine, aveau nevoie de sprijin, idei, resurse sigure și o zonă ”judgement free”, în care să se poată exprima fără teamă de critică și rușinare. Știam doar atât: că poveștile vindecă și că în jurul meu sunt multe mame care au nevoie de vindecare, așa cum și eu avusesem după naștere. Practic, am încercat să îmi construiesc online acel ”sat” despre care se spune că ai nevoie atunci când crești un copil și pe care eu simțeam că nu îl avusesem niciodată. Fericirea a fost să descopăr că mamele s-au simțit confortabil în acest sătuc și că au găsit în el alinarea și mai ales validarea de care aveau nevoie.
Mult mai târziu, când am început din pasiune să studiez Social Media, mi-am dat seama că nimerisem, fără să știu, exact acele trăsături pe care algoritmul Instagram le favorizează: autenticitate, vulnerabilitate, realism, constanță. Dincolo de toate mesajele pe care le vedem în online de la influenceri care se plâng că algoritmul le vrea răul și că îi boicotează, din experiența mea de Social Media Strategist pot spune doar atât: algoritmul nu vrea să boicoteze pe nimeni, dimpotrivă – algoritmul își dorește ca creatorii săi să posteze conținut original, autentic, realist, care să rezolve problemele publicului lor țintă într-un mod firesc, non-strident, să facă acest lucru constant, prezent, asumat.”
Când faci pauze? Din online pare că nu dormi niciodată 🙂
„Sunt foarte organizată, tipicară și mă bazez pe liste, pe Google Calendar și pe Google Keep. Însă, în același timp, sunt mama unui toddler de aproape 3 ani și vreau să fiu cât mai prezentă în viața lui. Așa că nu o să te mint: cât Mircea a stat acasă (pentru că acum a început deja grădinița), toată activitatea mea de pe Instagram se desfășura în orele lui de somn. De asemenea, a contat enorm ajutorul primit de la partenerul meu, tatăl lui Mircea – amândoi suntem freelanceri de 6 ani, avem împreună o mică afacere de familie în domeniul creativ și ne-am obișnuit să ne împărțim foarte atent timpul – dacă eu am de lucru, stă el cu Mircea și invers.
Știu, pare uneori că am o armată de bone și bunici în spate, dar adevărul este că suntem doar noi doi (cu niște ajutor ocazional de la tatăl meu, care mai iese la plimbare cu Mircea afară uneori) și multă, multă organizare și împărțire foarte echitabilă a sarcinilor – o dinamică la care am lucrat mult (unde ”lucrat” se poate traduce prin ”chinuit, certat, negociat, argumentat, cedat” și așa mai departe.”
Ai lansat recent o carte pentru părinți. Spune-ne câte ceva despre ea și de unde se poate cumpăra.
„Doamne, este visul meu care a devenit realitate o dată cu Mircea! ”Bebe, hai la joacă!” este un ghid practic pentru părinții care au copii între 0 și 2 ani și care… nu știu ce, cum și în ce fel ar trebui să se joace cu ei. Cartea are 300 de pagini și zeci de idei de joacă, activități și mici proiecte pe care mama și tata le pot pune în practică alături de bebe, toate foarte simple și accesibile – am insistat să poată fi făcute din ”ingrediente” care se regăsesc în fiecare gospodărie, pentru că știu cât de intimidante pot fi uneori acele activități pentru copii de pe Pinterest și Instagram pentru care pare că trebuie să golești mai întâi stocurile a 10 magazine de jucării și accesorii.
Cred că la începutul experienței noastre de părinți absolut totul ne sperie și, timp de câteva săptămâni, trăim într-o nebuloasă de nesomn, anxietate, miros adorabil de nou-născut, panică, iubire, stres și căutări frenetice pe Google. Orice iritație pe pielea nou-născutului, orice scâncet și gângurit, orice scutec mai mult sau mai puțin plin reușește să ne ducă în aproximativ 3.2 secunde de la ”Suntem ok, totul este ok” la ”Dumnezeule mare, în ce m-am băgat, oare am stricat bebelușul?!” – și este normal să fie așa. În cazul meu, mai mult decât panică sau teamă, faptul că nu prea știam cum să mă joc cu un bebeluș mi-a adus un foarte curios sentiment de… stânjeneală. Ce să fac? Ce să îi zic? Cum să mă port? Nu era ca și cum puteam întinde un joc de Monopoly cinstit, nu era ca și cum puteam deja să încingem o partidă de ping-pong, iar eu mă uitam în ochii lui mari și simțeam cum stânjeneala mă cuprinde la gândul că habar n-aveam ce am putea face împreună. Este, am aflat eu mai târziu, un sentiment foarte des întâlnit la părinții aflați la început de drum, un sentiment de altfel foarte normal: a trecut mult timp de când noi înșine ne-am jucat, acest gen de comportament ne-a ieșit din fire și din obișnuință, iar noi trăim într-o societate care glorifică munca, eficiența, pe ”am treabă”, ”sunt ocupat” – nu relaxarea și joaca lipsită de griji; în plus, generația părinților noștri a tins, de multe ori, către o maturizare mai rapidă a propriilor copii – de câte ori nu am auzit, când eram mici, să lăsăm joaca și să punem mâna pe o carte/să ne facem temele/să facem ceva mai util cu timpul nostru? Este deci firesc ca joaca să nu ne vină la îndemână nouă, adulților, la început, și să avem sentimente de panică, nesiguranță, anxietate, nerăbdare, de multe ori chiar și plictiseală.
Iar cartea mea, ”Bebe, hai la joacă!” exact problema asta o rezolvă: stinghereala, nesiguranța, lipsa de idei. Am adus idei simple pentru toți părinții, dar mai ales încurajarea că mai important decât orice activitate isteață este, de fapt, timpul pe care îl petrecem alături de copii.„
Ce planuri de viitor ai cu brandul?
„Îmi doresc să continui să scriu pentru părinții din România despre joacă, dezvoltarea copiilor și creșterea lor cu blândețe și respect. Mi se pare că suntem într-o perioadă în care noua generație de părinți chiar vrea să facă lucrurile diferit, iar eu cred că realmente putem acum să construim o generație de copii care să crească fără jigniri, bătăi, țipete și pedepse – și vreau să îmi aduc aportul către această lume mai bună.”
Este contul de IG full time deja?
„Contul de Instagram și blog – nu, nu sunt full time job și nici nu îmi doresc să fie. Pe de o parte, îmi iubesc prea mult jobul meu, cel de content writer, ca să vreau să renunț la el complet. Pe de altă parte, nu vreau ca finanțele mele să depindă complet de colaborările de pe Instagram – faptul că am această independență financiară față de Instagram și blog mă face să fiu foarte autentică online, să refuz o mulțime de parteneriate care mi se pare că nu mi se potrivesc și că nu mă reprezintă și să le ofer mamelor care mă urmăresc doar acele colaborări și produse care îmi plac enorm și pe care le folosesc des. Nu vreau să îmi transform pagina și secțiunea de Stories într-un magazin de desfacere, și nici să-mi transform copilul într-un fotomodel de orice, de la jucării la haine și creme cosmetice. Prefer să știu că partea financiară îmi este asigurată de jobul meu din spate (cel de content writer), iar Instagramul și blogul rămân dedicate comunității mele, informațiilor pertinente, subiectelor de interes și acelor colaborări care chiar merită aduse în față.„
Ce sfaturi ai pentru mămicile care vor să îsi facă un cont de social media – mai este loc pe nișa de parenting? Cum să înceapă? Ce să facă?
„Este loc în Social Media pentru oricine care poate să aducă valoare, originalitate, autenticitate unui public țintă – și să facă acest lucru natural, cu responsabilitate, constanță și prezență. Cred că ar trebui să înceapă gândindu-se: ”Ok, ce pot eu să ofer oamenilor care mă ascultă? Vreau să am mulți followeri, bun, dar dacă aș fi pe scena unui stadion plin cu 20.000 de oameni – ce le-aș spune? Ce aș avea de zic ca să îi ajute? Ce atuuri am eu pentru a le rezolva lor acele probleme care îi frământă?” Apoi le-aș sfătui să pornească la drum căutându-și vocea lor (acea voce originală, autentică, ce este pe undeva pe dinăuntrul lor, dar care uneori se lasă foarte greu descoperită).”
Ce ai schimba la evolutia brandului tău dacă ai putea?
„Să știi că absolut nimic. Am avut norocul să îmi spun povestea firesc, natural și fără filtre, iar mamele reale, ca și mine (firești, naturale și fără filtre) s-au apropiat și au spus: asta este și povestea mea. Mai departe nu vreau decât să ajut în continuare și să las deschisă această conversație despre maternitatea așa cum este ea: frumoasă, oribilă, ușoară, grea, minunată, enervantă, copleșitoare și uluitoare.„
Mulțumim frumos, Cătălina, suntem cu ochii pe tine în continuare!
