Home » Pe măsură ce te apropii de 30 de ani, simți!

Pe măsură ce te apropii de 30 de ani, simți!

Scris de: lifestyledecluj

Știți cum în fiecare an de ziua voastră, se trezește cineva să pună întrebarea: cum te simți la 25 și tu, inevitabil, răspunzi: ca la 24,  sau cum te simți la 27, ca la 28 etc, că au trecut doar câteva ore, nu ai avut timp să îți faci o părere. Și nu simțim neapărat când trec anii peste noi. Dar eu în noiembrie împlinesc 30 de ani. Schimb prefixul. Și se simte! Observ în lucrurile mărunte. Câteva fire de păr alb, diverse dureri inexplicabile și la întrebarea: ce faci în weekend, tot mai des răspunsul e: vreau să dorm. Și tot îmi fac planul așa, aproape în fiecare săptămână, că în weekend dorm. Și mă trezesc sâmbăta la 6:30, ca o zână, că pe măsură ce îmbătrânești te pui să dormi tot mai devreme și te trezești tot mai devreme. 

De asemenea, am o prietenă bună, care e farmacistă. Am observat zilele trecute că e în top la favorite la apeluri. Salut Lumi, mulțumesc pentru toate sfaturile medicamentoase.

Cu medicul meu de familie ne tot conversăm pe whatsapp. 

Iar eu, la imediat 30 de ani, sunt prinsă ca într-un fel de purgatoriu. Majoritatea prietenelor mele sunt măritate și au copii, iar discuțiile se rezumă la două subiecte: soț și copii. Și, desigur, fiecare are cei mai minunați copii. Să le trăiască. Mai am prietenele mai tinere decât mine, fără griji, care, din ceva motiv neștiut de mine, simt nevoia să îmi povestească în detaliu viața lor sexuală. Totul e foarte în detaliu. 

Totuși, le prefer pe prietenele mele tinere în detrimentul celor cu copii, că mai avem subiecte comune și mai putem ieși în oraș să ne distrăm, să dansăm. Aici se observă noi aspecte îngrijorătoare ale apropierii vârstei de 30 de ani. În primul rând, nu mai pot să ies în oraș la băute și la dansat ad-hoc. Totul trebuie plănuit cu grijă. Fiindcă știu că am nevoie de cel puțin o zi și o noapte ca să mă recuperez. Și nici așa nu e sigur. Așadar, neapărat în weekend. Și mergem în club, bem, ne distrăm, râdem, mai bem și când am prins suficient de mult curaj, ieșim la dans. Și știți că mereu vine ceva melodie pe care atât fetele cât și băieții, din ceva motiv neștiut de mine, încep să se lase în jos, să își demonstreze flexibilitatea. No, am fost sâmbătă în oraș cu două prietene, a venit o melodie din aia și, evident, ne lăsăm în jos. M-am lăsat și atunci am simțit din nou cei treizeci de ani care se apropie vertiginos. În momentul în care am ajuns jos, m-a cuprins o durere de genunchi de am crezut că acolo se rup. Și nici măcar asta nu a fost cea mai mare problemă. Ci faptul că nu mai puteam să mă ridic. Au trecut trei zile. Încă mă dor genunchii. 

Bianca Tămaș

0 Comentariu
0

Related Articles

Lasă un comentariu

Acest site foloseste cookies . Vrem să ne asigurăm că esti ok cu politica noastră, dar poti opta sa nu fii. Sunt de acord Citeste mai multe

Privacy & Cookies Policy